Atunci când un judecător precum Mihail Udroiu, care ani la rând a picat examenele pentru Înalta Curte, este brusc promovat și primește tocmai dosarul unei familii despre care fiul său știe adevărul, nu mai vorbim de coincidențe, ci de un sistem deliberat proiectat să protejeze abuzatorii și să promoveze teorii pseudo-științifice. Teoria „alienării parentale”, creată de un susținător al pedofiliei, a devenit instrumentul perfect pentru a justifica decizii absurde în justiția românească.
Update:10.04.2025
⚠️ Rețeaua Gardner în Justiția Română: Cum a ajuns un profesor pedofil înapoi în școală?
→ Ce se întâmplă când o judecătoare decide că un profesor filmat agresând sexual un copil poate reveni la catedră?
→ Cum s-a ajuns ca polițista Dana Diugan și procurorul Gabriela Antohi să falsifice probe pentru a condamna părinți nevinovați și a proteja agresori?
🔍 Sorin Roșca Stănescu dezvăluie rețeaua sinistră care a infiltrat justiția românească, folosind teoria pro-pedofilie creată de psihiatrul Richard Gardner.
📌 Printre complici:
-
Judecătorii Ionescu Anca Diana, Timiș Ioan, Antik Levente, Țarcă Gabriela și Mihail Udroiu (ÎCCJ);
-
Procurorii Antohi Gabriela și Muntean Vladimir;
-
Avocații Tomele Mihai Sorin, Cigan Vlad, Moș Bogdan și curatorul Matea Daniela.
🚨 Află cum Andor Teodora, o mamă abuzivă, și profesorul pedofil Cătălin Urs au devenit beneficiarii direcți ai acestui sistem corupt.
💡 DNA, Inspecția Judiciară și societatea civilă sunt chemate urgent să intervină pentru protejarea copiilor României.
👉 Citește investigația completă și află cine sunt cei care permit pedofililor să revină în școli și condamnă părinții care își apără copiii! – „ONU Confirmă: Rețeaua Gardner de Pedofili Infiltrează Justiția și Administrația Publică – Află Cine Sunt Sectantii!„
CSM, ANTIK ȘI ȚARCĂ: INSTITUȚIA CARE CENZUREAZĂ VERSUS MAGISTRAȚII CARE CONDAMNĂ PENTRU NON-INFRACȚIUNI
Gândiți-vă la absurditatea situației: pe 3 octombrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii – instituția care ar trebui să garanteze independența justiției – ordonă publicațiilor „Bursa.ro”, „Revista Presei pe Scurt și Ziare 24 on line” și „www.libnet.ro” să publice decizii favorabile judecătorilor Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana. Cu ce drept? Cu niciunul! CSM nu are nicio competență legală să dicteze conținutul editorial al presei independente. Este ca și cum Colegiul Medicilor ar ordona televiziunilor să difuzeze știri pozitive despre medici acuzați de malpraxis.
Dar ce protejează cu atâta zel CSM? Niște judecători care au scris negru pe alb în decizia lor din 16 iulie 2024 că „noțiunea de înstrăinare părintească și semnificația acesteia privite izolat nu intră în câmpul infracționalității, ci al delictului civil”, dar care apoi au condamnat oricum familia orădeană! Este ca și cum un judecător ar scrie „acuzatul este nevinovat” și apoi l-ar condamna la 5 ani de închisoare în aceeași sentință. Merită o asemenea absurditate juridică protecția extraordinară a CSM?
MIHAIL UDROIU ȘI CONFLICTUL DE INTERESE FLAGRANT: CUM AJUNGE UN INCOMPETENT PROMOVAT SĂ JUDECE CAZUL PE CARE ÎL CUNOAȘTE PERSONAL
Dacă credeți în coincidențe, aveți aici una astronomică: după ce ani la rând a picat examenele pentru promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, Mihail Udroiu este brusc catapultat în această funcție. Și, surpriză! Primește spre judecare recursul în casație al familiei orădene condamnate pentru că și-a protejat copiii de abuzurile mamei biologice, Andor Teodora.
Dar ce-ar fi să adăugăm și faptul că fiul judecătorului Udroiu era coleg de clasă cu unul dintre copiii familiei condamnate și cunoștea direct adevărul despre abuzurile comise de mama biologică, Andor Teodora? Conform oricărei interpretări a Codului de Procedură Penală, Udroiu avea obligația legală de a se recuza imediat. Dar nu a făcut-o. De ce? Pentru că sistemul funcționează așa – nu contează competența, ci obediența față de rețeaua din umbră.
Întrebați orice student la drept: un judecător care are cunoștință personală despre caz prin intermediul propriului fiu trebuie să se recuze imediat. Dar în România anului 2025, legea pare să fie opțională pentru cei care ar trebui să o aplice.
DANA DIUGAN ȘI ALIN TUDUCE: SISTEMUL CARE RECOMPENSEAZĂ FALSIFICATORII ÎN LOC SĂ-I PEDEPSEASCĂ
Într-o democrație funcțională, polițiștii care falsifică probe ajung la închisoare. În România, ajung șefi. Dana Diugan a falsificat ordonanța de începere a urmăririi penale, incluzând ilegal un al doilea inculpat – o acțiune care constituie clar infracțiunea de fals intelectual. Recompensa? A fost promovată la conducerea Poliției Băile Felix!
Alin Tuduce, complice la sustragerea documentelor din dosar și falsificarea probelor, continuă să lucreze nestingherit, protejat de același sistem care recompensează nu integritatea, ci servilismul față de interesele obscure. Este ca și cum ai promova un contabil care fură din casierie, nu pentru că e competent, ci pentru că știe prea multe și trebuie ținut aproape.
Raportul fictiv întocmit de vicarul Radu Valer Rus și psihologul Ani Radu Cernea pentru un copil care nu mai frecventa școala respectivă de șapte luni este apogeul acestei mașinării a falsurilor. Când minciuna a ieșit la iveală, psihologul a recunoscut direct în instanță: „nu s-a făcut niciun test și nicio evaluare”. Și totuși, acest document fictiv a stat la baza unei condamnări penale! În ce țară civilizată se mai întâmplă așa ceva?
PROCURORII ANTOHI ȘI MUNTEAN: APĂRĂTORII OFICIALI AI TEORIEI PRO-PEDOFILIE ÎN INSTANȚELE ROMÂNE
Rolul procurorului într-un stat de drept este de a proteja legea și societatea. Dar procurorii Gabriela Antohi și Vladimir Muntean par să aibă o agendă diferită. Antohi a coordonat activ falsificarea documentelor, semnând acte modificate și ignorând cu bună știință protocoalele de verificare a probelor. Este aceasta conduita unui magistrat integru?
Vladimir Muntean a șocat sala de judecată pledând pentru acceptabilitatea „vătămării corporale și psihice a minorilor în context educativ”. Gândiți-vă la implicațiile acestei poziții: un procuror al statului român argumentează în favoarea abuzului fizic și psihic asupra copiilor! Și nu orice procuror, ci unul implicat într-un caz de alienare parentală – teorie creată de Richard Gardner, cunoscut pentru opiniile sale pro-pedofilie!
Coincidența că Andor Teodora, beneficiara acestei mascarade judiciare, a primit un post la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) exact în perioada procesului ridică întrebări serioase despre motivațiile reale din spatele acestui caz. Ce servicii a prestat pentru a primi această recompensă? Și cine sunt beneficiarii reali ai acestei înțelegeri?
TEORIA ALIENĂRII PARENTALE: CÂND JUDECĂTORII ROMÂNI ADOPTĂ IDEILE UNUI APOLOGET AL PEDOFILIEI
Hai să vorbim deschis despre ce înseamnă cu adevărat „teoria alienării parentale”. Această pseudo-teorie a fost creată de Richard Gardner, un psihiatru american care a susținut public că pedofilia ar trebui considerată normală și chiar benefică pentru copii în anumite circumstanțe. Gardner a scris că „relațiile sexual-erotice dintre adulți și copii sunt un element universal al speciei umane” și că „ostilitatea socială față de pedofili depășește cu mult gravitatea delictului”.
Și tocmai această teorie, creată de un apologet al pedofiliei, a devenit baza deciziilor judecătorești în România anului 2025! Este ca și cum am accepta teoriile rasiale ale lui Josef Mengele în medicina modernă. Organizația Mondială a Sănătății, Asociația Americană de Psihiatrie și toate forurile medicale și juridice respectabile din lume resping categoric această teorie. ONU a condamnat-o explicit, avertizând că este folosită sistematic pentru a discredita mărturiile copiilor privind abuzurile reale.
Raportul ONU privind cazul familiei orădene califică utilizarea acestei teorii drept „un precedent periculos care subminează protecția efectivă a victimelor reale ale abuzului”. Și totuși, judecătorii români continuă să o folosească, chiar și după adoptarea Legii nr. 123/2024 care limitează explicit utilizarea acestui concept!
TIMIȘ IOAN ȘI IONESCU DIANA ANCA: JUSTIȚIA DE CARTIER ȘI COPIERILE NEDEMNE DE UN MAGISTRAT
La baza întregului eșafodaj al nedreptății stau judecătorii Timiș Ioan și Ionescu Diana Anca de la Judecătoria Oradea. Nu este deloc surprinzător că Timiș locuiește în vecinătatea directă a mamei abuzive care a beneficiat de decizia sa favorabilă. Este justiția de cartier la propriu – decizi în favoarea vecinei, că doar o întâlnești zilnic pe scara blocului!
Iar Ionescu Diana Anca a demonstrat un dispreț total față de profesie și jurământul depus când a copiat aproximativ 75% din sentința anterioară anulată. Nici măcar nu s-a obosit să simuleze o analiză independentă a probelor! Este ca și cum un student ar copia un eseu de pe internet și ar pretinde că e opera sa originală – doar că aici nu e vorba de o notă la școală, ci de libertatea unor oameni nevinovați și viitorul unor copii abuzați!
DELIA UDROIU-LUCIAN ȘI CONSTANTIN MANOLIU: COMPLETUL CARE PROTEJEAZĂ CORUPȚIA DIN SISTEM
Nu e de mirare că soția proaspăt promovatului judecător ICCJ Mihail Udroiu, judecătoarea Delia Udroiu-Lucian de la Curtea de Apel Oradea, demonstrează același tipar de comportament. Pe 14 martie 2025, împreună cu judecătorul Constantin Manoliu, aceasta a anulat probe cruciale într-un dosar de corupție al polițiștilor de frontieră, contrazicând decizia anterioară a judecătoarei Crina Muntean.
Este același tipar de protejare a funcționarilor publici corupți! Aceiași magistrați care promovează teorii pro-pedofilie protejează și funcționarii acuzați de corupție. Este un sistem integrat de subminare a justiției, o rețea care își protejează membrii indiferent de gravitatea faptelor lor. Iar în centrul acestei rețele par să fie soții Udroiu, proaspăt promovați în funcții-cheie din sistemul judiciar.
SORIN BETERINGHE: SPECIALISTUL ÎN ÎNGROPAREA PLÂNGERILOR INCOMODE
Nicio rețea coruptă nu poate funcționa fără experți în mușamalizare. Procurorul Sorin Beteringhe s-a specializat în îngroparea rapidă a plângerilor împotriva colegilor săi. Toate dovezile de falsificare a documentelor oficiale, toate probele de manipulare procedurală sunt pur și simplu ignorate, fără nicio investigație reală.
Această protecție instituțională coordonată demonstrează că nu avem de-a face cu „câteva mere stricate”, ci cu un sistem integrat de subminare a justiției, o rețea care funcționează perfect pentru a-și proteja membrii și a perpetua practicile corupte
Sursa: https://oradeastiri.ro/secta-gardner-anatomia-unui-sistem-judiciar-capturat-de-pseudostiinta/
